Tag Archives: herbal care

Când eram copilă , șanțurile de la țară abundau în pelin . Pelinul amar , cu care bunica obișnuia să facă un cazan mare de săpun de casă pentru noi și vecinii din jur .

Sub umrela Pelinului , se regăsesc aproximativ 400 de specii ale genului Artemisia cele mai cunoscute dintre ele fiind : Artemisia absinthium (Pelinul Alb), Artemisia Vulgaris (Pelinul Negru) și chiar Pelinița (Artemisia annua).

Planta este patronată, așa cum susținea Plinius cel Bătrân,  de către zeița Artemis 

”pentru că este folosită în problemele femeiești ”. Despre echivalentul său Roman , Diana, se spune că a găsit pelinul şi că  a dat puterea lui tămăduitoare ,  centaurului Chiron care l-a numit după Diana, adică Artemisia.

John M Riddler, în cartea sa, Goddesses, Elixirs, and Witches, relatează cum, femeile obișnuiau să aducă drept ofrande Zeiței, haine, înainte de căsătorie, pentru o sarcină ușoară. Relația zeiței cu planta este evidențiată prin faptul că  , moașele și doftoroaiele acelor vremuri , foloseau pelinul pentru a trata complicațiile apărute la naștere și nu numai, planta fiind supranumită chiar Iarba Mamă , căci băile din fiertura de pelin  erau  folosite , după spusele lui Discorides, pentru a trata amenoreea, inflamații ale uterului sau chiar pentru a scăpa de o sarcina nedorită. 

Asociat zeiței nopții și  Lunii, pelinul ne conectează cu lumea subconștientului, a Sinelui superior și a viselor dar este prin definiție o plantă Solară ce “ ţine de energetismul şi simbolismul luminii solare. El pare să se hrănească direct din soare, aproape fără a mai avea nevoie de apă şi de pământ, în condiţii caniculare si este considerat plantă magică ce alungă spiritele rele, curăţă fiinţa umană de impurităţi şi îi redă vigoarea şi vioiciunea.” Cornel Dan Niculae.

În medicina populară , el era utilizat pentru  pentru tămăduirea malariei, a durerilor de stomac, umflăturilor, a bolilor  de ochi, iar în gospodarie era de ajutor în alungarea purecilor ,în vopsitul lânii şi confecţionarea săpunului. 

Pelinul este în folclorul popular, o plantă magică , sacră folosită îndeosebi în alungarea Rusaliilor , Halelor și a spiritelor rele.

Conform lui Ion Ghinoiu , el  era recoltat de descântătoarea, adesea dezbră­cată şi despletită, la diferite sărbători calendaristice (Măcinici, Armindeni, Strodu Rusaliilor-TodoRusaliile, Rusalii sau Duminica Mare, Marina) şi în anumite momente ale zilei, după un ritual în care o a doua femeie juca rolul pelinului : 

– Bună seara, Pelin mare, / Domn mare! /

– Multumim dumitale, … , / Şezi! / – N-am

venit să şez / Şi-am venit să scot /

Patruzeci şi patru de draci ai tăi.

Alteori, el era scos de către babe sau femei “curate”  îmbrăcate în cămăși albe. 

Planta se purta ca amuletă împotriva Frumoaselor  în buzunare, în  sân , sub pernă și  la gulerul cămășii, legat de cămășuța copilului,la icoană , pe masă, în așternuturi  şi podeaua caselor, sau în grajdul vitelor,   de la Todorusalii și până  în ultima zi din Săptămâna Rusaliilor. El fiind prezent în vârful steagului Călușarilor  cu un fir roșu de lână și fiind mestecat în timpul jocului de către aceștia.

El și usturoiul sunt singurele plante ce pot fi culese între Todorusalii și sfârșitul Săptămânii Rusaliilor , nefiind afectate de puterea Ielelor.

Pelinul este așadar o plantă cu puteri mistice, folosită  în magia populară în diferite feluri.

Mătura de pelin se folosea în practicile magice de întors persoana plecată de acasă, dar şi în cele de scos şi alungat boala, răul, spurcul din corpul omului:

Ieşi spurc spurcat. / De la … / De unde

te-ai aninat, / Că eu, descântătoarea, / Cu

vin şi cu rachiu te-am îmbătat, / Cu

mătura te-am măturat, / Cu mătura de

pelin negru, / Şi-n gunoi te-am aruncat

Era folosit pentru a descânta de cel-perit (sifilis),  numai într-o zi de sec (de post) cu o ramură de pelin,numit şi Pelin bun sau Pelin alb ,dimineaţa până nu răsărea soarele.

Descântătoarea repeta ritualul de nouă ori, lovind bolnavul la fiecare descântare cu o rămurică de pelin, în timp ce rostea în taină un descântec în care cerea către „nouăzeci şi nouă de urşi, nouăzeci şi nouă de lupi, nouăzeci şi nouă de zmei”, ca folosindu-se „cu labele zgâriind, cu dinţii rumpând, cu buzele sugând, cu limbele lingând, cu cozile măturând” să scoată boala de cel-perit „din capul lui N., din stupuşul urechilor, din luminile ochilor, din smârcul nasului, din faţa obrazului, din aparătuşul limbii”.

Pelinul era de asemenea folosit și în descântece de dragoste și dor :

 “Se descântă cu nouă pietre la râu și cu pelin și se zice vorbele:

Cum spală apa tote petrile,

Așa să se spele dorul de la cutare.

Cu pelinul îl împelinat,

Cu petrile îl împietrit,

De la cutare îl potolit!” 

Pelinul , plantă de o eleganță și înțelepciune aparte , nu mai crește acum spontan pe șanțurile și în curțile oamenilor, decât cultivat. 

Poate a considerat că omenirea nu mai are nevoie de el așa cum obișnuia înainte, însă eu cred că avem nevoie de el acum mai mult ca oricând. 

Bibliografie:

Gr.G Tocilescu: Vrăji și descântece 

Cornel Dan Niculae : Mătrăguna, o etnobotanică magică. Leacuri și remedii magice.

John M Riddler : Goddesses, Elixirs, and Witches, relatează cum, femeile obișnuiau

Ion Ghinoiu: Dicționar mitologie română