Alifiile pe bază de untură de porc erau unul dintre leacurile cele mai des folosite de către strămoșii noștri, care aveau grijă să nu irosească nimic din animalele pe care le sacrificau pentru a se hrăni.
Și poate că ei știau ceva ce noi am fost făcuți să uităm căci se pare că untura are un pH similar cu cel al pielii umane și este alcătuită atât din grăsimi saturate, cât și din grăsimi mononesaturate.
Porcii asimilează și procesează destul de ușor lumina solară și o stochează sub formă de vitamina D, în grăsimea lor .
S-a demonstrat că vitamina D, ajută la minimizarea petelor, la reducerea acneei, la promovarea producției de colagen și la reducerea inflamației, care este un factor comun în afecțiuni precum psoriazisul și dermatita atopică.
Untura este, de asemenea, bogată în acizi grași omega-3, vitamina E și vitamina A , vitamine extrem de benefice pentru sănătatea pielii.
La rândul lor, gălbenelele sunt și ele minunate pentru piele . Studiile arată că ele sporesc hidratarea pielii , stimulează fermitatea și elasticitatea, având și adevărate beneficii în tratarea acneei datorită proprietăților antibacteriene.
În trecut gălbenelele erau folosite alături de alte plante, într -un ritual numit scăldarea nepoatei (a mamei care a născut).
Se punea într-o căldare mare apă în care au fost fierte diferite plante (mentă , mărar, romaniță, gălbenele, tămâiță, zmeurică, sulfină, nalbă, poala Sântă-Măriei, lemnul Domnului și fân); această scăldare se făcea la o săptămână după naștere, în alte locuri mai repede, iar în unele sate chiar și după trei zile.
Moașa scălda nepoata, care ieșind din apă se îmbrăca într-o cămașă curată, se încingea bine peste mijloc și își punea pe cap basma.
Moașa lua apă sfințită, îi turna puțină pe creștetul capului și o spăla cu ea pe obraji, pe mâini, pe picioare și pe piept, ca să fie curată.
Femeile lăuze erau considerate necurate înainte în sensul că acestea erau mai vulnerabile în fața spiritelor malefice , prin însuși procesul nașterii care era unul de tranziție, reprezentând un punct de confluență între cele două lumi.
Țin minte că alifia de gălbenele era nelipsită în casa noastră, copilă fiind, atât era de apreciată pentru proprietățile sale binefăcătoare.
Pentru această rețetă bătrânească de alifie cu gălbenele, vom avea nevoie de :
500-550 de grame de untură curată de porc
4-5 mâini de gălbenelele uscate sau 6 mâini de plantă proaspătă.
Rețetă:
Punem la topit la foc mic 500-550 de grame untură curată de porc.
Îndată ce s-a topit untura , adăugăm în jur de 4 mâini de plantă uscată sau 6 de plantă proaspătă.
Lăsăm să fiarbă la foc cât mai mic , până ce dă în fiert de minim 3-4 ori. Amestecul trebuie să facă spumă deasupra.
Oprim focul și acoperim recipientul apoi lăsăm amestecul la macerat peste noapte.
A doua zi,punem amestecul din nou pe foc cât mai mic , pentru ca untura să nu se ardă.
Strecurăm totul cu o strecurătoare foarte fină sau un tifon.
Punem conținutul în borcane curate și sterilizate.
Folosirea une alifii pe bază de untură de porc , poate veni cu o oarecare reticență din diferite motive. Însă eu consider că reprezintă încă o modalitate prin care ne putem conecta la înțelepciunea strămoșească și mai cred că este și un act de sustenabilitate, dacă mai avem încă untură de la Crăciun pe care nu știm cum am putea-o folosi fără a o irosi.
De Rituri și Plante 