Tag Archives: mit
Noaptea Sfântului Andrei -Strigoiul, suflet rătăcit
Țin minte și acum groaza pe care am resimțit-o în corp când, în seara Sfântului Andrei , mătușa mea mi-a povestit pentru prima oară despre strigoi.
Avea câțiva căței de usturoi în buzunar , pe care scoțându-i, i-a spus mamei pe un ton grav și afectat: ” Să nu uitați să ungeți ușile și ferestrele în seara aceasta , că e rău de strigoi ! “
Nu cred că trebuie să detaliez cât de terifiată a fost mintea mea de copil de 11 ani , în noaptea aceea.
Strigoiul – Etimologie și Origini
Dar ce este un strigoi? Știm atât de mult și totuși atât de puțin despre această nălucă ce s-a conturat atât de lacunar în conștientul nostru colectiv , modern.
Etimologic, cuvântul Strigoi , își are originea în limba Latină : strigosus – descărnat, strix și Greacă : strī̆ga , desemnând o pasăre fantastică, ce se aseamănă cu bufniţa sau cucuveaua și care suge noaptea, sângele copiilor mici.
Prin extensie ea definește un spirit malefic nocturn , de regulă feminin , de unde și cuvântul STREGA -vrăjitoare , în limba italiană , Strzyga, strzygon „vedenie
nocturnă, vampir” în poloneză, striga – „vrăjitoare, vrăjitor”, în cehă.
Pe meleagurile noastre Striga sau Cucuveaua, este o pasăre a morții. Ea, împreună cu alte păsări de pradă și nocturne , precum Uliul, Vulturul, Bufnița, Corboaica , sunt personificări ale Zeiței Avimorfe a Morții și a Lumii de dincolo , Gaia sau Gia Samogia din Cântecul Zorilor , cea care scoate sufletul din trup și trece numele omului condamnat, cu condeiul în dreptul morților.
În mitologia românească, ea mai este asimilată și cu strigoaica (strigoiul de sex feminin), sau cu fluturele de noapte numit Cap De Mort (Acherontia atropos), considerat aducător de boli şi nenorociri.
Striga este de altfel, una din formele pe care le poate lua strigoiul, pentru a se încuiba în inima victimelor sale (îndeosebi copii); de aceea, este prinsă şi străpunsă cu un ac în grinda casei, asemeni strigoiului care este imobilizat prin înfigerea unui par sau rug, în inimă.
În concepția populară , strigoii pot fi de două feluri :
Strigoi Viu, adică o fiinţă omenească venită pe lume în anumite condiții nefavorabile (născută cu tichie sau căiţă pe cap şi cu şira spinării prelungită în formă de coadă scurtă, din relații incestuoase sau în urma unui blestem), care în timpul zilei duce o viață normală, însă care noaptea,întocmai asemeni unui vrăjitor, călătorește cu sufletul, sau dublura eterică , părăsind corpul, pentru a experimenta lumea fizică luând alte forme fizice (cel mai adesea de lup, pisică sau alte animale necurate).
Datorită capacității sale de metamorfozare cu precădere în lup, strigoiul viu întrunește aceleași caracteristici ca și pricoliciul, care , deși ființă licantropă, se deosebește de aproapele său, vârcolacul.
Strigoiul mort, este sufletul strigoiului viu, care după moarte este condamnat la rătăcire eternă, pe tărâmul lumesc. Este omul mort care nu a avut parte de slujba înmormântării, sau cel peste cadavrul căruia a trecut pisica, în timpul priveghiului; Ei mai sunt și vrăjitorii din timpul vieții (strigoii vii), sinucigașii și cei morți de moarte năpraznică.
Ambele categorii,sunt suflete chinuite și malefice, al căror unic scop este să aducă teroare în lumea celor vii. Ei sug sângele sau vlaga, oamenilor , pentru a-şi reface forţele. Fură mana sau forța vitală a oamenilor, a recoltelor și laptele animalelor,distrug căsătorii și cămine.
Credința aceasta în strigoi, rezidă în convingerea strămoșilor noștri geto-daci , că sufletul omului, dăinuie în post existență.
Pentru bătrâni, sufletul este însăși suflarea omului,intrarea și ieșirea lui fiind gura ; de aceea, în cazul lunaticilor, nu se recomanda mutarea poziției corpului, considerându-se că sufletul, finalizându -și călătoria în eter , nu ar mai putea găsi calea înapoi.
Tot din același motiv, gura mortului este umplută ritualic cu pietricele, pentru a bloca accesul sufletului înapoi în corp, evitându -se astfel rătăcirea lui pe tărâmul acesta sub forma strigoiului mort.
Această credință că sufletul intră la naștere pe o gură și iese la moarte pe altă gură, o regăsim și în ritualul întoarcerii oalelor cu gura-n jos, din noaptea Sfântului Andrei.
În lucrarea sa ” Lumea de aici, Lumea de dincolo” , Ion Ghinoiu susține că Oala și strachina de pământ sunt în graiul popular, termeni de comparație pentru trupul și sufletul omului.
Putem concluziona așadar că prin gândire simpatetică, țăranul român , încerca evitarea ocupării oalelor din casă cu sufletele rătăcite ale strigoilor.
Sufletul ca Umbra
În mentalitatea precreștină , orice ființă umană avea un Dublu sau un Alter Ego, care putea fi materializat oricând, dacă erau întrunite anumite condiții.
El putea lua forma unui animal în cazul strigoilor, ori era deseori identificat cu Umbra sau Sufletul.
De altfel în credința populară , Stafiile sunt sufletele morţilor „cărora li s-a luat umbra” cu prăjina şi care a fost pusă la temelia unei case.
“Stafiile oamenilor cărora li s-a luat umbra sunt considerate drept genii păzitoare ale casei (T. Pamfile, Duşmani şi prieteni)”.
“Ele umblă noaptea prin casă, căutând de mâncare. De aceea, ca să le îmbuneze, oamenii le pun de mâncare, mai ales vin, apă, lapte, pâine sau mămăligă”. Ivan Evseev.
La baza credinței în strigoi stă așadar ideea că sufletul morților este pururea înfometat.
Pomenile, parastasele și ofrandele aduse moșilor atât de des sărbătoriți în cultura noastră, au la rădăcină și teama că sufletele celor morți, ar putea răbda de foame , situație în care, ar încerca să se hrănească din mana celor vii, atacurile petrecându-se cel mai adesea , în rândul rudelor defunctului.
Pe lângă întoarcerea oalelor cu gura în jos, o armă potentă împotriva strigoilor de orice fel este, evident , usturoiul.
Se credea de altfel, că oamenii care nu mănâncă usturoi şi se feresc de tămâie sunt strigoi vii.
Dar v-ați întrebat vreodată de ce este usturoiul atât de important în ritualurile împotriva spiritelor rătăcite ? Sigur că putem argumenta că o însușire importantă o au mirosul caracteristic și acțiunea fitoterapeutică în cazul răcelilor , el fiind un antibiotic natural.
Însă eu cred că un răspuns mai complet, îl putem găsi în Ayurveda, medicina tradițională Indiană.
Conform Ayurveda, alimentele sunt grupate în trei categorii:
-sattva – cele generatoare de echilibru și armonie , ducând la starea ideală, de iluminare.
-rajas – cele ce favorizează mișcarea și activitatea, însă care consumate în exces duc la stres, suprastimulare și la agitație.
-tamas- cele ce sunt asociate centrului energetic al rădăcinii și care consumate în exces duc la ignoranță, lene, pesimism.
Usturoiul face parte din alimentele ce se încadrează la ultimele două categorii; el ancorând conștiința mai mult în realitatea tridimensională, în detrimentul meditației și al ascensiunii, deci obstrucționând ochiul minții și al intuiției , cel care ar putea percepe , mai ales în această perioadă, subtilitățile lumii de dincolo și implicit prezența strigoilor.
Desigur că poveștile cu strigoi mai au la bază și adevărate drame petrecute în urma morților clinice. Astfel de întâmplări nu sunt de minimalizat și arată cât de fragilă este logica omului atunci când este pusă față-n față cu frica de necunoscut.
Dar fie de credeți ori nu în existența strigoilor, orice formă ar lua aceștia în percepția voastră , energia ce plutește în atmosferă, în seara aceasta este una de necontestat!
Așa că vă doresc să stați la adăpostul conștiinței voastre și să profitați de magia acestei nopți așa cum considerați mai bine de cuviință.
Bibliografie si resurse :
Magia și Ființele fantastice din Arhaicul Românesc- Cornel Dan Niculae
Înmormântarea la Români , Studiu Etnografic -S.FL Marian
Sărbătorile La Români- Tudor Pamfile
Lumea de Aici , Lumea de Dincolo -Ion Ghinoiu
Dicționar de Mitologie Română – Ion Ghinoiu
Dicționar De Magie, Demonologie si Mitologie Românească – Ivan Evseev
Dicționar de Simboluri și Credințe Tradiționale – Antonescu Romulus
Superstițiile poporului român – Ciaușanu G.
De Rituri și Plante 