După spusele lui Ghinoiu, Sântilie ar fi „Heliosul plaiurilor carpatice”(Vârstele timpului); helios din greacă, se traduce drept Soare. Așadar Sântilie, este sinonim, în credințele noastre populare, cu Soarele , el fiind patron al focului şi al Soarelui.
El este identificat, după M.Eliade, cu Gebeleisis , din mitologia geto-dacă, iar figura sa, în panteonul românesc, rezultă dintr-un sincretism în care s-a contopit cultul Sfântului proroc Ilie , celebrat la 20 iulie şi al unei divinităţi solară şi meteorologică de tip uranian, cosmic.
El are însă și caracteristici htoniene, căci este răspunzător de starea recoltelor și, asemeni lui Hefaistos, zeu al focului, este şchiop, sau chiar paralizat de o mână şi de un picior; „Când era sănătos, tuna de crăpau munţii, se despica cerul şi pământul, se stârpeau femeile şi animalele, sau se mişca până şi scaunul lui Dumnezeu. Acesta l-a blestemat: „Uscaţi-s-ar mâna!„ şi de atunci a paralizat”. (O. Bârlea, Mică enciclopedie, 348).
Conform altor folcloriști, acest sincretism păgâno-creştin s-ar fi petrecut abia după venirea slavilor care au adus cultul lui Perun, devenit în folclorul lor prorocul „Iliâ” (V. Kernbach, Dicţionar., 559).
Mulți însă aseamănă figura mitologică a lui Sântilie, cu cea a Solomonarilor ,personaje ale mitologiei româneşti, cu atribute şamanice, capabile să încalece pe balauri, să facă ascensiuni cereşti deasupra norilor, să cheme ploaia, să înlăture ori să aducă grindina;iar asemănarea este una destul de apropiată, căci, el este în concepția populară, stăpânul norilor şi al ploii, al tunetelor şi al vânturilor. El aleargă “pe nori cu o căruţă trasă de cai de foc. Tunetul ar fi produs de huruitul căruţei lui, iar fulgerele sunt scântei din potcoavele cailor sau din biciul lui. ” Ivan Evseev.
Tot El poate provoca incendiile în verile toride, produce tunetele,fulgerele şi trăsnetele , dacă nu este respectat: “Trăsnetele sunt arma Sf. Ilie, cu care îl urmăreşte pe Necuratul” (T. Pamfile, Sărbătorile de vară.)
De ziua lui se mai organizează încă, în unele sate, Nedeile sau bâlciurile, rămășițe ale vechilor târguri pastorale.
Acum ciobanii separau berbecii de oi, „miţuiau” miei și efectuau observaţii astronomice și meteorologice.
El mai este asociat și merelor timpurii, Ivan Evseev explicând că acest fapt datorându-se probabil, sincretismului acestei divinităţi cu zeul Pripekalo al slavilor de est, care patrona dragostea şi avea drept simbol mărul. În această zi, femeile chemau copiii străini sub un măr nescuturat, din care nimeni nu luase mere până atunci, îl scuturau ca să culeagă copiii mere, iar morţii să se veselească (T. Pamfile, op. Cit., 207). Copiii, până la această sărbătoare, nu sunt lăsaţi să se joace cu merele, aruncându-le în sus şi prinzându-le, ca să nu bată piatra (A. Gorovei, Credinţi şi superstiţii, 140)
Bibliografie:
Ion Ghinoiu-Zile și Mituri Calendarul țăranului -român”
Ivan Evseev: DICŢIONAR DE MAGIE, DEMONOLOGIE şi MITOLOGIE ROMÂNEASCĂ
Imagine: Adolph Chevallier
De Rituri și Plante 